Cum să-ți alegi bocancii de munte?

Published by Marius C. Popa on

Bocancii sunt cea mai importantă piesă de echipament în mersul pe munte. Este unul din puținele accesorii unde eu personal, nu mă uit la reduceri. Nu spun că trebuie plătită o avere și evitat discount-ul cu orice preț, spun doar că siguranța ta și confortul de la picioare e mai important decât câteva zeci de lei. Bocancii sunt esențiali și tocmai din acest motiv prefer să dau câți bani e nevoie pentru a avea ceva de calitate.

Sunt diferite articole care circulă pe net despre subiect, unele prea lungi și complicate, care fac ca decizia căsătoriei să fie mai ușoară decât alegerea unui bocanc, altele superficiale, de parcă ai merge în spatele blocului la iarbă verde. În acest scurt articol nu doresc să intru foarte mult în detalii tehnice, nu consider necesar, vreau doar să vă ofer câteva idei despre ce să urmăriți și la ce să fiți atenți atunci când vă achiziționați bocancii.

Odată cu popularizarea evenimentelor sportive montane, există o modă în care mulți aleg să urce pe munte în semi-ghete de alergare. Am și eu o pereche, am alergat și eu la maratoane, însă acest tip de încălțăminte nu este pentru mersul pe munte! Sunt confortabili și ușori însă dacă te prinde o ploaie și ai câțiva kilometri prin iarbă udă, picioarele tale vor fi … varză. Nu vrei asta. Totodată, aceștia nu susțin glezna și nu preiau șocul din talpă corespunzător la greutăți mari (de peste 5 kg, cum de obicei ai când mergi în drumeție). Fiți atenți la acest aspect deoarece aici se produc foarte multe accidente; odată datorită rănilor cauzate de lovituri, umezeală, dar și alunecări sau entorse.

Atâta timp cât picioarele sunt ok, uscate și în confort, înseamnă că poți umbla, lucru extrem de important în orice condiții și în orice tip de vreme. Nu te uita la 100, 200 de grame sau lei, alege o pereche care să te protejeze în orice condiții meteo.

Totodată nu recomand cumpărarea bocancilor de pe net dacă nu ai probat exact modelul și mărimea pe care dorești să o comanzi. Pot apărea surprize. Cel mai bine ar fi să mergi în magazin să îi vezi, să îi probezi. Mărimea trebuie să fie în general cu 1 cm sau cu jumătate de număr mai mari.

O tehnică bună pentru alegerea mărimii potrivite este să împingi degetele de la picioarele până când vârfurile ating capătul bocancului (fără să le îndoiești) iar atunci ar trebui să intre arătătorul între călcâi și bocanc. Dacă e mai mult spațiu decât un deget, nu este bine deoarece nu vei avea stabilitate în ei, dacă sunt prea ficși te vor jena, la călcâi sau la degete, pe coborâre și va trebui să-i returnezi sau să-ți achiziționezi alții. Am fost martor la diferite probleme apărute de la bocanci prea mari sau prea ficși.

Mai jos, câteva tipuri de bocanci cu caracteristicile, avantajele și dezavantajele fiecăruia:

  1. Semighete/ghete de approach/alergare montană – sunt ghete ușoare, aprox (300 g) recomandate pentru trasee scurte, pe vreme însorită, cu rucsac ușor (sub 5 kg) și fără dificultăți tehnice.

2. Bocanci de 3 sezoane – probabil cel mai potriviți pentru marea majoritate dintre voi. Sunt bocanci care pot fi folosiți primăvara, vara, toamna. La purtare ocazională, pe trasee ușoare, medii, pot fi folosiți și iarna împreună cu niște șosete călduroase. Sunt caracterizați prin greutate medie (500-600 g), confort mai ridicat, înalți pe gleznă pentru a o susține pe pasajele tehnice, membrană impermeabilă și respirabilă (Goretex fiind cea mai cunoscută dar sunt și altele) și talpă aderentă (din material vibram). Sunt recomandați pentru ture de o zi sau de mai multe zile, în toate condițiile meteo. Dezavantajul stă în durabilitatea lor, tind să se uzeze mai repede, iar membrana își pierde mai repede din proprietăți.

3. Bocanci 3-4 sezoane. Este varianta pe care eu o aleg pentru primăvară, vară, toamnă. Sunt bocanci puțin mai grei, 700 – 800 g, cu talpă semi-rigidă, fabricați din piele (un exemplu este pielea nubuck) impermeabili și respirabili. Avantajele acestui tip de bocanc sunt legate de durabilitate pe termen îndelungat (dacă sunt întreținuți corespunzător), pielea fiind mult mai rezistentă decât textilul, aderență și stabilitate foarte bune, impermeabilitate excelentă. Sunt puțin mai groși, deci se pot folosi și iarna pentru drumeții pe rachete sau ture de colțari cu prindere clasică. Totodată, galosarea (banda de cauciuc din jurul bocancului) oferă un plus de protecție și durabilitate. Dezavantajul constă în greutatea mai ridicată și odată uzi, se usucă mai greu decât cei din textil.

4. Bocanci de iarnă. Aceștia sunt bocancii pe care îi folosești pe zăpadă sau gheață, la temperaturi mult sub minus, pentru ture cu rachete de zăpadă sau pe colțari. Sunt mai groși, pentru un plus de căldură și impermeabili pentru a rezista la umezeală ridicată pe perioade mai lungi. Talpa este una rigidă pentru prinderea colțarilor și a rachetelor. Unii bocanci de iarnă semi-tehnici sunt cu posibilitate de prindere a colțarilor semi-automați (prindere pe spate) sau tehnici, cu prindere automată (și față și spate). Dacă nu dorești să cațeri pe pereți verticali de gheață, și ești interesat de alpinismul clasic, deseori, prinderea semi-automată este mai mult decât suficientă. Dacă te interesează și verticalele, atunci bocancii tehnici sunt necesari.

Aș încheia cu câteva aspecte legate de întreținerea bocancilor. Eu unul prefer să îi curăț odată ajuns acasă după tură. Știu că pentru mulți lucrul acesta ar fi ultimul pe care ar vrea să-l facă odată ajunși obosiți acasă, însă acest exemplu de proactivitate are câteva avantaje. În primul rând îi vei curăța foarte rapid. La duș, sub presiune, noroiul se va duce foarte ușor și nu ești nevoit să freci la murdăria uscată care dă multe bătăi de cap. În al doilea rând, crești semnificativ durata de viață a membranei, respectiv a bocancului, eliminând murdăria rapid.

Legat de curățare, ar trebui evitat spălarea bocancilor la mașina de spălat. Se scot tălpicii pentru a lăsa bocancul să se aerisească în interior, iar pe exterior se spală cu apă călduță (nu fierbinte) și cu o perie nu foarte dură. Se evită săpunul și alți detergenți care nu sunt dedicați încălțămintei montane.

Odată la câteva spălări, eu aplic regula de 3-4 spălări, după ce i-am curățat cu apă caldă, îi șterg cu o cârpă și (find încă ușor umezi), îi dau cu cremă sau spray de întreținere/impermeabilizare.

Un alt aspect ce trebuie evitat este uscarea lor direct în soare, pe o perioadă de mai multe ore, sau lângă/pe o sursă de căldură; este modalitatea perfectă să usuci și să crapi membrana sau pielea care sunt foarte sensibile și se deteriorează rapid.

Sper să te ajute informațiile de mai sus, nu te grăbi cu decizia, studiază 2-3 oferte din magazine montane de profil și alege varianta potrivită pentru tine. Mult spor pe munte!

Categories: Școala muntelui

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published. Required fields are marked *