Divizarea și conflictul dintre religie și știință a fost și este în continuare una din principalele surse de scindare socială, politică și culturală. În acest articol, voi arăta rolul pe care știința și religia îl au în chestiunea crizei climatice și modul în care acestea se completează reciproc. Problema nu este în a alege între știință și religie, ci mai degrabă de a alege într-un anumit tip de religie și o anumită formă de știință, iar acest lucru este posibil cu ajutorul filosofiei.

Ce este sentimentul religios?

Erich Fromm, unul din cei mai renumiți psihologi sociali ai ultimului secol surprinde în cartea sa A avea sau a fi, că prin sentimentul religios ne referim la un sistem comun de gândire și acțiune care oferă un cadrul individual de orientare și un obiect de devoțiune. Acestea fiind spuse, întrebarea nu este dacă omul este religios sau nu, ci mai degrabă ce tip de religie are? Prin  acest mod, încercăm să diferențiem între diferitele tipuri de manifestare a sentimentului religios, care fie pot promova dezvoltarea umană printr-un sistem de credințe bazat pe valori și principii precum gândirea rațională, libertatea, curajul, grija, iubirea, responsabilitatea, altruismul, sau pe de alta parte care paralizează dezvoltarea sinelui, precum, gândire de tip absolutist, fanatism, nihilism, autoritarism, extremism. etc.

Completând cele menționate, William James unul din părinții psihologiei moderne dar și un recunoscut filosof american, menționează despre sentimentul religios, că acesta poate fi înțeles sub forma unui sentiment de ancorare, de siguranță, de pace trăită atât cu sinele cât și cu ceilalți, o gamă largă de afecțiune față de viață în general. Prin acest mod de a vedea religia, reușim în primul rând să o separăm de forma ei dogmatică și fundamentalistă și o prezentăm ca parte integrată a experienței umane. Credința într-un sistem politic, credința în proiectul propriu, credința în oameni sau în prietenii de lângă tine, voința de a întreprinde, iubirea față de viață, toate aceste elemente afective sunt legate de sentimentul religios al tuturor oamenilor.

Această formă religioasă poate fi numită pluralistă, datorită modului în care evidențiază atât importanța cadrului afectiv și al sistemului de valori, cât și judecata rațională și capacitatea de reflecție. Această poziție de mediere, de echilibru între rațiune și emoție trebuie păstrată prin exercițiu și autodisciplină deoarece foarte ușor putem cădea în capcana subiectivismului religios, în care orice experiență odată simțită presupune în mod automat că ar fi și conformă cu realitatea exterioară, sau pe de altă parte în capcana materialismului extrem în care orice formă de afectivitate este sortită subiectivismului și limitării propriilor percepții.

Credințele noastre, precum specifică William James în lucrarea sa Universul pluralist, trebuie cercetate și filtrare printr-un proces rațional și critic. Sunt credințele mele conforme cu realitatea din jurul meu? Pot fi observațiile mele repetate și retestate? Care sunt consecințele credințelor mele? Acestea sunt câteva întrebări care ne pot ajuta în a ne feri de iraționalitate și pentru a conferi credințelor, emoțiilor, dorințelor noastre o justificare rațională.

„Dacă încercăm să separăm astăzi știința de religie, în contextul antropocenului, ar fi un adevărat masacru, având în vedere câtă religie este în știință și câtă știință este în religie. Prin încercarea de a le diviza așa cum sunt ele, înainte de a le regândi pe amândouă, anulăm orice oportunitate viitoare de a le aduce din nou cu picioarele pe pământ, într-un mod diferențiat.” Bruno Latour

Ce am făcut în rândurile anterioare a fost să redefinim religia sub o formă mai pământeană care să nu fie într-o relație de conflict cu știința sau politica. La fel, știința trebuie să iasă din sfera unei noi religii, perspectivă moștenită pe linia Platon-Descartes, și trebuie făcută accesibilă maselor, conștientizând rolul cultural, politic și social pe care aceasta îl are. Asta înseamnă democratizarea științelor și coborârea “Științei” de pe piedestal.

            Concepția despre o religie pluralistă a lui Bruno Latour se potrivește în cadrul celorlalte perspective menționate, acesta susținând că “în acest stadiu, cuvântul religie nu desemnează mai mult decât a te agăța, de a proteja cu grijă, ceva ce nu dorești să neglijezi. În acest context, este de la sine înțeles, nu poate exista un colectiv ireligios”.

Acestea fiind spuse, putem spune că religia este legată de crearea unor ritualuri colective, a unor moduri de manifestare comune, cu o simbolistică și o însemnătate proprie, și care sunt principalul mod de a aduce un colectiv împreună și a-l direcționa înspre o cauză comună. Mai mult, așa cum am arătat și în rândurile anterioare poziția lui Erich Fromm prin care nu există om nereligios ci doar diferite forme de manifestare religioasă, așa și Bruno Latour articulează că nu putem vorbi de un colectiv complet secularizat. Această formă de sentiment religios prezentată nu poate fi decât una pluralistă, diferită de la caz la caz, care în loc să blocheze individul și colectivul în relativism, îi oferă un cadru imaginar ce nu este altceva decât sursa principală de acțiune și voință.

Și de ce aceste aspecte sunt importante în perspectiva crizei climatice? Deoarece atacul asupra mediului înconjurător nu este doar responsabilitatea directorilor de corporații sau a politicienilor. Cu toții avem partea noastră de responsabilitate în acest proces, iar oamenii de știință un rol esențial:

“Mulți dintre noi nu ne-am sinchisit de consecințele pe termen lung ale invențiilor noastre. Am fost prea dispuși să punem puteri devastatoare în mâinile celui mai bun platnic, sau ale oficialităților națiunii din care se întâmplă să facem parte. În prea multe cazuri ne-a lipsit busola morală” (Carl Sagan)

            Busola morală este punctul de intersecție care ne permite să răspundem la întrebarea: știință sau religie?” cu: „și știință și religie“. Putem răspunde de fiecare dată când ne vom simți forțați să alegem o tabără să cerem clarificări și să ne asigurăm că ne este permisă nuanțarea. Ce fel de știință susții și ce fel de religie? Care este motivația ta și care îți sunt valorile? Care e planul de acțiune și cum te raportezi la “ceilalți“?, Susții o singură soluție la o multitudine de probleme sau o multitudine de soluții la o multitudine de probleme? Care este scopul tău și cum se potrivește el cu acțiunile în sine? Care sunt consecințele acțiunilor tale? Acestea sunt întrebările ale căror răspunsuri pot avea capacitatea să unească știința și religia într-un efort comun în rezolvarea crizei climatice.

Bibliografie:

• Erich Fromm – A avea sau a fi
• Bruno Latour, Facing Gaia, EightLectures on the New Climatic Regime
• Carl Sagan, Miliarde și miliarde
• William James, Writings 1902-1910, Library of America, 1987
• Bruno Latour, Politicile Naturii

---