21-23.01.22 Drumeție 3 zile pe rachete de zăpadă zona Padiș – Munții Bihor.

Un weekend memorabil într-una din cele mai atractive locații ale Munților Apuseni, în care am avut parte de un strat de zăpadă foarte generos, ideal pentru turele pe care ni le-am propus.

Vineri dimineața am pornit pe un cer închis înspre Poiana Ponor și Poiana Rotundă. Chiar dacă nu am avut parte de soare, stratul de zăpadă, coniferele acoperite generos cu zăpadă, ceața, toate aceste elemente oferă muntelui un farmec estetic deosebit.

Traseul zilei de vineri: Cabana Brădet – Poiana Rotundă – Poiana Ponor – Glăvoi – Cabana Brădet.

Odată ajunși în Poiana Ponor ne-am bucurat de un cadru deosebit. Sunt puține dileme existențiale atât de dificile precum următoarea: Când e mai frumoasă Poiana Ponor, vara sau iarna?

Iar traversarea pârâului Ponor în aceste condiții devine un test de echilibru și dexteritate.

Un asfințit timid se lasă peste nemișcata Poiană Ponor.

Sâmbătă dimineața pornim pe un strat de zăpadă proaspăt așternut, neatins, cu un soare arzător și un cer albastru, cât să-ți crească inima-n piept de frumusețe.

Traseul zilei de sâmbătă arăta cam așa: Cabana Brădet – Poiana Vărășoaia – Șaua Cumpănățelul – Vârful Cârligatele (1649 metri) – retur pe același traseu. Un traseu destul de solicitant datorită distanței și a zăpezii dar cu multe surprize și perspective inedite.

Detalii tehnice: 900 + / 20 km / 8 h – dus-întors.

Avansăm cu greu în stratul de zăpadă proaspăt. Pe lângă aceste mici detalii, moralul era ridicat, până la urmă “Uite ce norocoși suntem cu vremea!?” Sau nu? 🙂

Puțin după ce lăsăm în dreapta intrarea înspre traseul Cetățile Rădesei, trei băieți ne ajung energici din urmă, pe urmele noastre. Erau fără rachete și îi lăsăm să treacă. După aproximativ 20 minute pe urcare îi găsim epuizați și întinși în zăpadă: “V-am așteptat :))”. Am preluat din nou conducerea și am continuat să ne facem drum prin stratul de zăpadă care depășea 50 de cm.

Stratul de zăpadă atingea limita superioară a gardurilor stânelor.

Peisaje deosebite pe care nu le vom uita curând.

Pe urcarea am început să schimbăm liderul, să spargem zăpada pe rând. Muncă în echipă la propriu și la figurat. Prima persoană face un efort dublu față de o persoană de le locul 4 din rând care are deja poteca în linii mari, bătută.

La ieșirea în culmea principală care leagă vârful Cârligatele de vârful Buteasa, respectiv Vlădeasa, vremea a început să se schimbe semnificativ. Cerul s-a întunecat, vântul s-a întețit și viscolul a venit.

Chiar dacă vorbim de Munții Apuseni, în zona vf Cârligatele se produc avalanșe. Tocmai din acest motiv linia de urcare trebuie să fie una bine aleasă, pentru a evita pantele mai mari de 30 de grade.

Poză de grup și coborâre rapidă. Eram la 20 de minute de vârf dar condițiile s-au înrăutățit semnificativ. În acest context am decis că decizia cea mai bună este retragerea.

Odată ajunși la cabană ne-am răsfățat cu un vin cald și o bine meritată saună, dată fiind expunerea la cele minus 20 de grade temperatură resimțită (vezi foto mai jos).

În ziua cu numărul trei am făcut o drumeție scurtă la biserica Moțului. Chiar dacă este un traseu scurt, urcarea prin pădurea de molid încărcată cu nămeți a fost savurată din plin.

Au fost trei zile deosebite pe versanții înzăpeziți ai Munților Bihor.