„… muntele a ajuns să fie mai mult decât o pasiune; în acest moment simt că este un mod de viață care mă definește. Cred cu tărie în “școala muntelui”, respectiv în beneficile fizice, psihice și spirituale aduse de un stil de viață activ în natură.

Pe Marius Popa îl veți găsi mult pe munte, căci job-ul său presupune asta, fiind ghid montan. Nu vede deloc asta ca pe un serviciu, căci muntele reprezintă un stil de viață, o continuă învățare și desfătare a privirii cu spectacolul pe care îl găsește acolo. Iubește Apusenii, pe care îi consideră acasă, de mic copil deprinzându-se cu drumețiile prin locurile frumoase ale acestora. Îi sunt dragi și moții, care cu chipurile lor frumoase și poveștile desprinse parcă din altă lume, duc tradițiile mai departe.

Poți să ne spui câteva lucruri despre tine, explicând, totodată, și de unde a venit dragostea pe care o ai pentru munte și drumeții?

M: Apropierea fata de munte a început la vârsta de 7 ani, atunci când părinții mei au construit o cabănuță într-un cătun izolat din Munții Apuseni. Au făcut acest lucru, deoarece am fost diagnosticat cu astm bronșic, iar medicul specialist le-a recomandat să mă țină cât de mult în aer “tare” de munte. Așa a început însănătoșirea mea; la început din necesitate, iar mai târziu din pasiune și dorință, astfel încât muntele a ajuns să facă parte din viața mea de zi cu zi.

În 2011, împreună cu o mână de prieteni am înființat Asociația pentru Turism Activ Cluj (A.T.A.C.), deoarece mi-am dorit să mă implic direct la nivel educațional în a apropia tinerii clujeni, de natură și de munte. Această experiență m-a făcut să realizez că nu pot trăi departe de munte și că menirea mea este să inspir și alte persoane în direcția aceasta.

Din 2015 sunt ghid montan certificat de Autoritatea Națională pentru Turism. Așa s-a născut și conceptul Active Weekends – Hiking Tours from Cluj Napoca în cadrul căruia în doar doi ani am avut privilegiul să ghidez sute de turiști din peste 27 de țări și 5 continente. În 2016 am câstigat premiul: Ghidul anului pe România, premiu oferit de publicația internațională de turism Luxury Travel Guide.

Victor Hugo spunea despre munți că sunt “o imensă carte deschisă în care citim totul despre natură şi despre noi înşine”.

M: Sunt pasionat de munte, dar muntele a ajuns să fie mai mult decât o pasiune; în acest moment simt că este un mod de viață care mă definește. Cred cu tărie în “școala muntelui”, respectiv în beneficile fizice, psihice și spirituale aduse de un stil de viață activ în natură. Totodată, această apropiere este și o experiență de formare a caracterului, deoarece apropiindu-ne de natură ajungem să conștientizăm și să înțelegem rolul și importanța acesteia și, nu în ultimul rând, să ajungem să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine.

Munțomanii din zona aceasta, a Transilvaniei, sunt foarte legați de Munții Apuseni, spunând că s-ar întoarce la ei iar și iar. Pe tine ce munți te fac să te întorci iar și iar la ei și care ar fi motivele pentru care aceștia ar fi atât de aparte?

M: Având în vedere faptul că Munții Apuseni îmi sunt a doua casă, pot să spun că mă simt destul de atașat de aceștia. Am avut ocazia să explorez marea majoritate a masivelor muntoase din România, cât și din Polonia și Scoția. Pot spune că diversitatea Munților Apuseni este o raritate. Aici întâlnim relief carstic de o mare spectaculozitate: chei, peșteri, pereți de stâncă, hornuri, vâlcele – reprezentative pentru Munții Trascău și Munții Bihor, dar în același timp ne putem pierde prin păduri virgine și cvasivirgine, poieni ascunse și platouri subalpine – regăsite prin Muntele Mare, Masivul Vlădeasa, Munții Gilău. La aceste elemente naturale se adaugă și piesa de rezistentă pentru acești munți: populația și elementul tradițional. Aici întâlnim moți și mocani, sate și cătune izolate care te transportă instant în istoria acestor meleaguri. Parcul Natural Apuseni este un unicat în această privință, având o populație de peste 25.000 de moți. Pe lângă Munții Apuseni, Masivul Piatra Craiului și Munții Retezat au și ei un loc aparte în inima mea.

Pentru că lucrezi în domeniul, ești ghid montan, cunoști munții foarte bine, precum și traseele către vârfuri. Din punctul tău de vedere, care sunt cele mai grele trasee care pot pune probleme, până și munțomanilor experimentați?

M: Traseele dificile sunt traseele care îmbină distanța și diferența de nivel (peste 1000 m), cu porțiuni tehnice (expuse) în care există pericol de cădere în gol. În Apuseni aș putea menționa circuitul Cheilor Galbenei din zona Padiș. În Carpații Meridionali avem Piatra Craiului care este un munte mai tehnic, în care, pe anumite portiuni, cățărăm sau descățărăm cu ajutorul mâinilor și avem pasaje expuse cu pericol de cădere in gol. Totodată, Strunga Dracului, Custura Sărății, La 3 pași de moarte din Făgăraș și Porțile Închise din Retezat sunt trasee de drumeție dificile care necesită atenție sporită.

Dacă am vorbit despre trasee mai grele, ne poți da câteva exemple de trasee mai accesibile care să ne ofere niște priveliști de neuitat?

M: Munții Apuseni sunt munții perfecți pentru începători, dar sunt potriviți și pentru persoanele experimentate care vor să aibă parte de trasee nu foarte dificile, diverse, cu spectaculozitate ridicată. Munții Trascău sunt la “o aruncătura de băț” de Cluj, iar datorită reliefului calcaros avem parte de peisaje foarte spectaculoase cu trasee de dificultate ușoară spre medie. Cheile Turzii, Cheile Tureni, Cheile Borzești, Cheile Aiudului, Cheile Râmeț, Piatra Secuiului, Vârful Ardascheia, Vârful Data, Masivul Bedeleu, Piatra Cetii, toate aceste obiective sunt parte din trasee relative accesibile cu un peisaj de o frumusețe aparte. Totodată, zona Muntele Mare (Scărița Belioara) și Masivul Vlădeasa prezintă un potențial ridicat din punct de vedere peisagistic și nu numai.

Ce recomanzi persoanelor care abia acum descoperă muntele și vor să facă, sporadic sau chiar des, drumeții pe munte?

M: Este o vorba în lumea munțomanilor: “Muntele se mănâncă cu lingurița, nu cu polonicul”. Le-aș recomanda să înceapă să-și dedice timp studierii ”culturii montane”. E important să fim pregătiți fizic, dar la fel de important este să fim documentați în momentul în care începem să facem o activitate într-un mod mai serios. În momentul de față există multe surse de învățare: reviste, articole, cărți, care ne oferă detalii despre traseele din Munții Carpați, despre tehnica mersului pe munte, despre echipament, amănunte care sunt importante și care ar trebui știute încă ”de acasă”. Totodată, le-aș recomanda să se apropie de oameni experimentați (de exemplu, cluburi montane, ghizi certificați) de la care pot învăța aceste lucruri mult mai rapid, împreună cu alți începători.

Un mesaj pentru cititorii “Drumeți și drumeții”.

M: Muntele este un formator de caractere și o sursă inepuizabilă de frumos. Bucurați-vă de darurile sale și dați mai departe povestea sa.

© text: Andreea Popescu, Marius Popa

© foto: Marius Popa

© foto cover: Andreea Popescu