Trekking Nepal: Everest Base Camp (5364 m) via Gokyo (15.11.22 – 04.12.22)

Published by Marius C. Popa on

Kathmandu, punctul nostru de pornire în expediție unde am petrecut trei nopți. O junglă urbană care vibrează de viață. Un mix de culori, mirosuri, arome. Orașul contrastelor unde haosul este disciplinat, unde zâmbetele exprimă nu doar mulțumire iar simțurile ating cote maxime.
Swayambhunath Mahachaitya sau templul maimuțelor, locul unde întâlnești istoria milenară a Nepalului.

Templul Kumari sau locul unde faci cunoștință cu zeița vie a Nepalului. Conform religiei hinduse, zeița Taleju se reîncarnează în fete tinere pe care le posedă până la prima menstruație. În schimbul unei modeste sume, ai posibilitatea să fii binecuvântat direct de către o zeiță 🙂

Hanuman Dhoka una din cele mai bine conservate temple antice nepaleze, inclus pe lista UNESCO. Multe din obiectivele turistice ale orașului au fost grav avariate de cutremurul din 2015.

Lukla, 2840 metri sau cel mai periculos aeroport din lume.

După un zbor de circa 30 de minute cu 4 ore de așteptare, am ajuns în punctul 0 al expediției.

Ziua 1 presupunea un traseu ușor de circa 3 ore până în satul Phakding.
Înaintând prin satele nepaleze, admirând vârfurile îndepărtate și frumoasele temple budiste pe care le întâlneam la fiecare pas. Am rămas plăcut impresionat de curățenia râurilor și a satelor.

Fiind principala sursă de venit, turismul în Nepal este la loc de cinste, iar oamenii fac tot posibilul să îți ofere o experiență inedită.

Phakding 2610 metri, un micuț și frumos sat nepalez, locul unde am petrecut prima noapte.

Ziua, în soare, temperaturile depășeau 15 grade, noaptea scădeau sub 0. Cu toate că marea majoritate a locurilor de cazare oferă camere duble pentru turiști, acestea nu se încălzesc. Singura sursă de căldură este sala de mese în care se face foc pentru 2 ore cu balegă de iac, seara.

Tocmai din acest motiv un sac de dormit de calitate cu temperatura de confort la minus 10 este esențial.

Ziua cu numărul doi ne-a introdus în următorul segment al văii Dudh Koshi, principala vale a Parcului Național Sagarmatha, cu ale sale poduri suspendate, ruta noastră înspre Gokyo și EBC.

Frumuseți deosebite la fiecare pas înspre obiectivul nostru, satul Namche Bazar 3440 metri.
Prima întâlnire directă cu sacralitatea: Vârful Thamserku 6618 metri.
Podul Hillary, denumire care se trage de la renumitul explorator Edmund Hillary de origine neozeelandeză, care în 1953 reușește în cadrul unei expediții britanice, să atingă în premieră vârful Everest 8848 metri.
Namche Bazar 3440 metri, locul în care vom dormi următoarele două nopți.

Un sat cu alură de oraș și un punct important în cadrul ascensiunii, aici făcându-se prima zi extra de aclimatizare.

Pe aleile sale înguste, abundă magazinele montane, găsești farmacii, restaurante și chiar bancomate. Este și ultimul loc în care poți să-ți completezi lista de echipament în cazul în care îți lipsește ceva și ultimul loc unde poți să savurezi un duș cald, wifi la discreție și electricitate fără rație.
Ziua cu numărul 3 fiind zi de aclimatizare am decis să facem o urcare la monumentul Sherpa și la punctul de belvedere înspre Ama Dablam și Everest.
Everest view point, două ore de urcat de la Namche Bazar, altitudinea de 3900 metri. În stânga se poate admira vârful Tabuche 6495 metri, pe centru Everest, în tibetană Chomolungma (mama universului) 8848 metri (de pe vârf se formează norii (!), iar în dreapta Ama Dablam 6814 metri.
Tot de la Everest view point, dar de data aceasta înspre vest, admirăm vârful Shar 6186 metri și fratele mai mic, vârful Lho 6086 metri.
Ziua cu numărul patru are ca obiectiv satul Dhole 4110 metri, fiind și una din cele mai solicitante zile ale ascensiunii, aprox 8 ore și 900 +.

Ne-a ajutat mult că în ziua precedentă am urcat la 3900 metri și am coborât să înnoptăm la 3440 în Namche.

În aceste condiții am reușit să ne aclimatizăm și am pornit energici înspre ce urmează a fi începutul secțiunii alpine a expediției.
Satul Phortse și Ama Damblam 6814 metri, în prim plan.
Continuăm să urcăm, am lăsat în spate intersecția cu ruta clasică EBC (Everest Base Camp) de pe valea Khumbu și am intrat în circuit pe firul principal al văii Dudh Koshi, urmând ca după aproximativ nouă nopți să ne întoarcem și să închidem bucla.

Peisajele din această vale care avea ca obiectiv principal Gokyo, a fost una dintre cele mai spectaculoase și incitante segmente ale întregii expediții. O diversitate deosebită de peisaj și vegetație, puțină lume și sate absolut superbe.
Pădure de Rhododendron.
Vârful Thamserku și valea Dudh Koshi văzute dispre nord.
Încheiem ziua cu numărul patru în satul Dhole 4110 metri, obosiți și cu ceva dureri de cap dar cu sufletele în extaz.
Începutul zilei cu numărul cinci, ne luăm rămas bun de la Dhole și ne îndpreptăm înspre Machhermo 4470 metri.
Lăsăm pădurea de rhododendron în spate, peisajul devine mai arid iar în față (centru) facem cunoștință cu un alt optmiar: Cho Oyu 8201 metri.
Să nu uităm să fim oameni. Unitate în diversitate, toți o apă și-un pământ.
Fereastra mare a Sâmbetei, varianta Himalayană 🙂 Satul Machhermo 4470 metri, păzit de vârfurile Teningbo 5839 metri și Kyajo Ri 6186 metri.
Ziua cu numărul șase care înseamnă atingerea altitudinii de 4800 metri în satul Gokyo.
Facem cunoștință cu primul lac, Longponga 4710 metri.
Lacul cu numărul doi Taujung Tsho, 4740 metri, o minunăție a naturii.

Lacul cu numărul trei Dudh Pokari 4750 metri iar în prin plan trecătoarea Renjo (pass) 5360 metri.
Finalul zilei cu numărul șase, satul Gokyo 4800 metri și vârful Cho Oyu 8201 metri.
Unde am avut parte de o cazare de excepție pe malul lacului.

La Gokyo vom petrece două nopți, ziua cu numărul șapte fiind zi de aclimatizare și de ascensiune în același timp.
Odată apus soarele am ieșit la plimbare să admirăm peisajele din jurul hotelului.
Ghețarul Ngozumba, unul din cei mai mari ghețari ai lumii cu vedere înspre nord, cu vârful Cho Oyu 8201 metri.
Tot ghețarul Ngozumba, dar de data aceasta cu vedere spre sud. În stânga vârful Cholatse 6335 metri iar pe centru în depărtare se vede vârful Thamserku de unde venim.
Ziua cu numărul șapte, probabil cea mai frumoasă zi a expediției. Am urcat din Gokyo 4800 metri pe vârful Gokyo Ri 5357 metri.

În stânga, partea de sus a imaginii, vârful înalt este Everest, pe centru Cholatse iar în drepta Thamserku. În centru imaginii avem ghețarul Ngozumba iar în drepta Gokyo și cele trei lacuri pe lângă care am trecut.

Cel mai bun view asupra Everestului (Gokyo Ri 5357 metri).

Ziua cu numărul opt ne-a găsit traversând ghețarul Ngozumba, cu destinație satul Dragnag 4700 metri.
Ziua cu numărul nouă, cea mai solicitantă zi a expediției.

Am pornit la ora 5:30 la frontale iar la ora 8:30 eram sub trecătoarea Cho La 5368 metri (în prim planul imaginii) pe care am fost nevoiți să o urcăm pentru a trece înspre valea Khumbu, respectiv zona EBC.

Cabluri montate pe traseu care se folosesc în special în condiții de ploaie/ninsoare.

Al doilea punct de peste 5300 metri atins. Poza cu echipa pe Cho La 5368 metri.

Ne-a impresionat experiența (înspre 100 de expediții EBC) și atenția la detalii a ghidului nostru Nirmal (drepta) și tăria porterului nostru Ma-noj (al treilea din stânga) care pe parcursul întregii expediții a cărat o greutate care a variat între 30 și 35 kg.

Coborâre pe ghețar.
Și finalul ghețarului Cho La, una din provocările ascensiunii în special pe vreme nefavorabilă.
Înspre valea Khumbu. În drepta vârful Cholatse iar în față centru Ama Dablam.
Satul Dzonglha 4830 metri, finalul zilei cu numărul nouă.
Ama Dablam după asfințit din fața camerei de hotel. (Dzonglha 4830 metri)
Intrăm pe valea Khumbu respectiv pe ruta clasică EBC (Everest Base Camp) cu obiectiv satul Lobuche 4910 metri.
Vârful Nuptse 7864 metri, văzut din fața hotelului din Lobuche. Finalul zilei cu numărul zece.
Ziua cu numărul unsprezece ne aduce la satul situat la cea mai mare altitudine din Himalaya: Gorak Shep 5140 metri.

În prim plan vârful Pumori 7165 metri. Lăsăm bagajele și în aceeași zi pornim înspre EBC, un traseu de aproximativ 3-4 ore dus-întors.
Căldarea EBC și ghețarul Khumbu.
Al treilea obiectiv de peste 5300 atins, EBC 5364 metri!
Asfințit din Gorak Shep 5140 metri, înspre Nuptse și Everest.
Pietre de mormânt dedicate victimelor de pe Everest.

Ziua cu numărul doisprezece este ziua coborârii.

În total coborârea ne va lua 3 nopți.

Cu toate că eram obosiți, cu cât coboram mai mult cu atât ne simțeam mai energici; evident responsabil de asta fiind oxigenul.
Monumentul lui Scott Fischer, ghidul de altitudine care își pierde viața alături de clientul său în 1996.

Vezi filmul Everest (2015) în care Scott este personajul principal.
Satul Dughla 4620 metri cu vârful Arakam Tse 6423 metri (dreapta).
Lăsăm Ama Dablam în spate și ne reîntâlnim cu vegetația.
Și podul suspendat de pe valea Khumbu.
Graficul nivelului de oxigen în funcție de altitudine.

Provocarea noastră a fost să petrecem șapte nopți la altitudini de peste 4800 metri, altitudini unde nivelul de oxigen este înspre 55% din total.

Probleme majore nu am avut, însă am fost foarte atenți la ritm, la zilele de aclimatizare și nu în ultimul timp la hidratare! Consumam aprox 4-5 l de lichide / zi.

De menționat că am fost martori la peste zece intervenții de prim ajutor/ zi, în special datorită problemelor de aclimatizare și a epuizării fizice.

A paisprezecea noapte ne găsește din nou în Lukla.

Am sărbătorit finalul alături de ghidul nostru Nirmal și de porterul nostru Ma-noj, obosiți și tare fericiți.

Am savurat un duș cu apă caldă după aproximativ 10 zile și am făcut o vizită familiei lui Nirmal care ne-au făcut să ne simțim ca acasă.
Și celebra Tongba, preparată din mei fermentat peste care se toarnă apă fierbinte. Delicios 🙂
Per total o experiență solicitantă dar inedită și deosebită din toate punctele de vedere montan, cultural, culinar, vestimentar. 🙂

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published. Required fields are marked *